• Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 14, etaj 3, Iași, Romania
  • +40-746.936.969
  • [email protected]
In Articole Pro Vita,Departamentul Pro Vita,Noutăți Pro Vita

11:30 – Unele alegeri nu ar trebui niciodată făcute

Copiii reprezintă Paradisul sortit oamenilor pe Pământ. Venirea lor pe lume relevă frumusețea sublimă a vieții și prezența lui Dumnezeu în orice lucru. Este o minune pe care nu trebuie să o căutăm îndelung, căci ea se află sub ochii noștri, ne este sortită și ne poate întovărăși prin viață, dându-ne un sens. A fi părinte este o menire a  iubirii și cea mai înaltă ,,slujbă” pe care cineva ne-o poate oferi. Unii copiii sunt așteptați cu nerăbdare, părinții îi mângâie cu gânduri bune și iubire spunându-le povești. Majoritatea părinților cumpără hăinuțe, discută pe marginea numelui, de abia așteaptă să-și strângă puiul în brațe, să-l învețe să meargă și să fie alături de el necondiționat, știind că ar fi capabili de orice sacrificiu pentru binele lui. Pentru alți copiii însă, mama este forțată de împrejurări să ,,aleagă” uciderea lui. Și de aici totul se frânge. În primul rând, o viață se sfârșește înainte de vreme, prin zmulgerea ei din pântecele ce ar trebui să-l ocrotească. Apoi, inima unei mame nu va putea trece niciodată peste moartea cruntă a propriului copil,  iar credința și iubirea ei față de Dumnezeu pălesc. Indiferent de piedici, orice copil este un dar pe care primindu-l în viețile noastre descoperim că este lumină și fericire.

Filmul de scurt metraj, 11:30 regizat de Nicolae Negară, lansat pe 19 noiembrie 2013 subliniază prin povestea celor două personaje drumul parcurs de o tânără încurajată de bărbatul de lângă ea să aleagă avortul. Dacă în cazul susținătorilor avortului omul este stăpân pe destinul său și poate alege moartea sau viața propriului copil atât de lesne, în cadrul acestui film se subliniază fragilitatea fiecăruia dintre noi. Suntem neputincioși în fața vieții și a morții, iar Dumnezeu ne ,,arată” frumusețea vieții și însemnătatea ei. Vadim– cuprins de viciile ,,normale” ale societății, este cel care nu poate să ,,întrețină încă două guri în plus” și își ascunde relația cu Simona în fața mamei, știind cât greșește încurajându-o pe femeia ce o iubește să avorteze. Simona este femeia care își privește copilul într-o fotografie realizată în urma unui ecograf, refuză avortul, dar este convinsă de Vadim să-l accepte având în vedere situația lor financiară. Visul ei cu o noapte înainte de avortul planificat, regretul și suferința exprimă drama prin care trec femeile atunci când trebuie să-și ucidă copiii din diverse motive, atât de fragile uneori, care fac parte din viața fiecăruia dintre noi. Mereu va exista câte un vis sau un țel, dorința de un loc de muncă mai bun, construirea unei cariere, însă nașterea unui copil va fi mereu unică. Nu poți să-ți ucizi copilul ce-l porți acum, apoi, peste ceva timp, să rămâi din nou însărcinată și să-l aștepți pe cel de-a doilea cu fericire. Ei sunt amândoi copiii tăi și merită aceeași iubire de mamă. O serie de întâmplări din film schimbă traiectoria evenimentelor, iar încercările prin care trece Vadim în încercarea de a ajunge la clinica în care Simona avea programat avortul la 11:30 subliniază prezența lui Dumnezeu în viețile noastre. Când Vadim are accidentul din final și își ,,vede” copilul care îi întinde mâna și îl readuce la viață nu poți să nu te întrebi de ce anume părinții nu întind mâinile copiilor lor pentru a le da naștere? După ce Dumnezeu a sădit viața, noi trebuie doar să ne bucurăm de acest dar, să-l primim cu brațele pline de iubire și duioșie. După concepție, copilul este o viață distinctă care nu poate întreruptă atât de lesne, în doar câteva minute. Avortul o să fie pentru societate, doar un alt ,, simplu avort”, însă pentru mamă o să fie copilul ei mort. Unele alegeri nu ar trebui făcute niciodate. Alegerea avortului nu o va ajuta pe femeie să scape de probleme, căci ceva se schimbă iremediabil. Mama alegând avortul nu își va îmbrățișa copilul, ci va ține în brațe durerea de a-l fi ucis, de a se fi ciopârțit pe ea și va regreta o alegere care ,,atunci” părea o soluție.

Mi-aș dori ca vizionând filmul de scurt metraj 11:30, să cumpănim cu toții la însemnătatea vieții, la moartea cruntă a copiilor pe care o îndură prin avort și să lăsăm copiii să trăiască! Să alegem să-i creștem cu iubire, să îi ținem de mână și să le fim părinți.

Autor: Simona Poclid