• Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 14, etaj 3, Iași, Romania
  • +40-746.936.969
  • [email protected]

Pagina categoriei: Buletin Pro Vita

Un ajutor disponibil oricând

Atunci când am ajuns la facultate, nu mă gândeam că o să întâlnesc fel și fel de situații care mă vor solicita în mai multe direcții. Am întâlnit o mulțime de oameni noi, fiecare având caractere și personalități diferite, am legat prietenii strânse și am ieșit din zona mea de confort. M-am mutat în cămin și ca orice boboc eram pregătită pentru situații noi și pentru cât mai multă comunicare.

Aici am întâlnit un caz special și o persoană deosebită ce mi-a demonstrat că viața trebuie prețuită mereu. Una dintre colegele din cămin, venită din Botoșani, purta în pântecele ei o nouă viață, o viață ce avea să îi schimbe viitorul. Părăsită de partenerul de viață și de părinți, fata era destul de dezamăgită și se juca cu gândul de a avorta pruncul ce tocmai creștea în burtica ei.

Momentul de destresare a venit atunci când un cadru didactic a îndrumat-o spre Centrul Praesidio pentru femei însărcinate aflate în dificultate.

Din acel moment fata a început să vadă viața cu alți ochi și acest lucru îl puteam observa din atitudinea ei optimistă și deschisă. Ea a văzut că este sprijinită de oameni calzi și primitori și că nu este singură pe lume. Cei de la Pro Vita Iași i-au oferit, în primul rând consiliere și apoi au stabilit împreună un plan ce avea să îi salveze și să îi îmbunătățească viața pruncului.

O mână întinsă la nevoie înseamnă mult mai mult decât ne imaginăm.

Advertorial realizat de Mădălina Talpău, studentă la Comunicare și Relații Publice-UAIC, în cadrul
programului de practică desfășurat la Departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al    
Arhiepiscopiei Iașilor.

Seminar de formare cu Bernadette Smyth la Iași

Sâmbătă, 17 iunie 2017, de la ora 14:00 va avea loc la Sediul Pro Vita Iași, seminarul de formare Sidewalk Counseling – consiliere pro vita în stradă, susținut de Bernadette Smyth, fondator și director al Asociației Precious Life din Irlanda de Nord, Marea Britanie.

În cadrul evenimentului vor fi prezentate modele de bună practică în consilierea de stradă, tehnici de dialogare cu femeile aflate în criză de sarcină, căi de ajutorare pentru evitarea avortului, metode de consiliere primară a femeilor însărcinate aflate în dificultate. De asemenea, vor fi prezentați pașii esențiali de parcurs în a forma și coordona un centru pentru femeia aflată în criză de sarcină.

Bernadette Smyth, care vine în premieră în România, la Iași, este fondatorul celei mai importante mișcări pro vita din Irlanda de Nord și una din figurile pro life cele mai cunoscute la nivel european. Prin eforturile depuse din 1997 până în prezent a reușit să salveze de la avort sute de copii și mame. De asemenea, a fost implicată în numeroase acțiuni de lobby și advocacy pentru a păstra avortul ca practică ilegală în Irlanda de Nord, această țară fiind, alături de Malta, cea mai restrictivă din Europa privind avortul la cerere.

Participarea este gratuită, dar pe bază de înscriere la adresa de e-mail: [email protected] sau prin SMS la 0746 936 969.  Sediul Pro Vita Iași se află pe Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 14, deasupra Librăriei Doxologia.

Vă așteptăm!

Adio senzație de neajutorare!

Îmi amintesc și acum de o fostă colegă de liceu, Alexandra, care se lăsase de studii în ultimul an pentru că un suflețel nou-venit pe lume deja îi completa și direcționa sensul vieții.

Ale, cum îmi plăcea să îi spun, era schimbată acum… în bine!

Radia de fericire, zâmbetul îi devenise mult mai copilăresc decât era deja, iar casa i se mutase în parcurile de joacă, unde, împreună cu fetița ei,  făcea ca fiecare zi să fie de neuitat.

Vedeam însă, uneori, pe chipul ei o urmă palidă de tristețe. De obicei se întâmpla în clipa în care o întrebam de tatăl fetiței. Un adolescent de doar 19 ani întrunea acest statut de părinte. Puștiul o părăsise la aflarea veștii că este însărcinată. Colac peste pupăză, nici familia ei nu fusese de acord cu sarcina, trăgând talerul balanței în jos, în direcția propunerii unui avort.

Însă Dumnezeu există și își face simțită prezența exact în situațiile de neputință. De data aceasta, Dumnezeu i-a trimis în cale Alexandrei o profesoară, simplă și modestă la o primă vedere, însă care a ajutat-o considerabil. I-a spus de Centrul Praesidio, un loc în care sunt ajutate femeile însărcinate aflate în dificultate. În lipsa susținerii din partea familiei, oamenii de acolo au fost adevărați eroi. Au ajutat-o cu orice, numai să nu avorteze: cu psihologi, cu ajutor material, cu analize, cu banuți. Cu orice, astfel încât ea să nu se simtă singură.

Poate mai sunt și alte fete care trec prin astfel de situații și cred că cei de la Pro Vita Iași le-ar putea ajuta.

P.S.: Alexandra însăși ajută acum și alte fete care au nevoie de cineva să le spună cât de frumos e un copil și ce păcat ar fi să-l piardă.

Sursă foto


Advertorial realizat de Diana Iancu, studentă la Comunicare și Relații Publice - UAIC, în cadrul programului de   practică desfășurat la Departamentul Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor.

Pro Vita Iași pleacă luni și marți pe teren

Avem iar dor de ducă, dar de această dată în scopuri umanitare și sufletești, nu administrative.

Trebuie să bucurăm 5 familii numeroase cu rechizite și alimente în valoare de 5000 lei.

De ce? Păi există la noi la Mitropolie un program inimos care se numește Fondul Eparhial „Mitropoliții Moldovei” și care are ca obiectiv (cităm din regulament):

pomenirea după datina creștinească și oferirea de jertfă persoanelor / familiilor defavorizate, însoțită de rugăciune pentru sufletele ierarhilor care au păstorit ca Mitropoliți ai Moldovei și Bucovinei de la începuturile eparhiei și până în vremurile noastre.

Așadar avem bucuria și onoarea să bucurăm 5 familii cu peste 8 copii în amintirea și spre pomenirea veșnică a Mitropoliților: Ioacob Stamati, Veniamin Costachi, Iosif Naniescu, Gavriil Callimachi, Meletie Lefter și Sebastian Rudan.

Programul este următorul:

  1. Luni vom merge cu voluntarii noștri, de la ora 14:30, la cumpărături (nu știm exact de unde vom cumpăra, dar vă vom anunța, în caz ca doriți să vă alăturați nouă);
  2. Marți vom merge pe teren la cele 5 familii, în județul Iași.

Revenim cu poze din ambele zile.

părintele Dragoș și campania De Ce?

Părintele Dragoș, coordonatorul Centrului de Prevenție și Informare (care are ca proiect principal Campania De ce?) se află astăzi, unde?, la Piatra Neamț. Poate părea cam dubios că în ultima perioadă ne tot cam învârtim prin Piatra. E totuși o conincidență, dar mărturisim că ne și place aici, că-s oameni faini.

Pr. Dragoș împreună cu Pr. Radu și Cosmin au făcut o mică excursie sub muntele Cozla pentru a discuta despre cum se poate implementa Campania De ce? în unitățile de învățământ din ISJ Neamț. De aceea la întâlnire au participat domnul Inspector Școlar General Adjunct Milea Ioan, domnul Inspector Școlar specialitatea Religie Giosan Mihai,  părintele protopop Valentin Tofan și responsabilii pro vita pe Piatra Neamț părintele Zaharia Ștefan și domnul Nicolae Burăș.

În județul Iași campania a mers foarte bine în ultimii trei ani: am vorbit cu peste 5000 de elevi despre diferența dintre realitate și iluzie, sexualitate, BTS-uri și avort (consecințele firești ale unei înțelegeri nefirești a sexualității).

Și tinerii din județul Neamț au nevoie de un astfel de dialog. De ce? (că tot suntem la Campania cu acest nume): pentru că modul în care percepi realitatea și reușești să o distingi de iluzii te ajută să iei deciziile corecte care te pot feri de bătăi de cap deturnări de la planurile pe care oricine și le face (carieră, familie, educație etc.).

Pe scurt, tinerii trebuie să înțeleagă că autocontrolul este o valoare care nu trebuie să rămână doar în teorie, ci să fie și practicată, nu pentru că cineva îți spune așa, ci pentru că este singura metoda contracpetivă (dacă putem spune așa) eficientă.

Revenim cu vești. Pentru câteva poze, mergeți pe facebook.

Vă pupăm.

cum a fost la Piatra Neamț

Am rămas restanțieri. Am fost vineri și sâmbătă la Tânarul din Petrodava și promisesem că revenim cu impresii.

Pentru noi a fost super. În primul rând, pentru că am fost întreaga echipă acolo și asta a contat mult pentru noi.

În al doilea rând, pentru că au fost aproape 500 de tineri, ceea ce a creat o atmosferă super. Imaginați-vă Sala Polivalentă din Piatra Neamț plină de jocuri, cântări, sesiuni sportive, discuții.

Legat de discuții ne-a mai plăcut un lucru: faptul că tema a fost pur pro vita – Căsătoria – taină a iubirii. Părintele Dragoș a lucrat cu tineri între 19 – 21 ani, Raluca a avut o grupă de 16 – 17 ani, Sorina de 14 – 15 ani, Cosmin de 17 – 18 ani și Ionuț, cea mai mare grupa, de 20+ ani.

Practic am discutat cu tinerii despre diferența dintre concubinaj și căsătorie, despre cât și cum să aștepte tinerii, despre cum să-și planifice viața, despre cum să nu se teamă de căsătorie etc.

Ne-au plăcut și cum s-au organizat cei de la ATOR Piatra Neamț. Au avut mici surprize pentru participanți, deplasările dintre obiectivele incluse în program au fost bine puse la punct, spațiile de discuții bine plasate, conferința centrală foarte motivantă (datorită părintelui Sandu Olivian, pe care îl felicităm și îl iubim).

E foarte fain că tinerii se întâlnesc și vorbesc pe subiecte concrete care îi privesc în mod direct. Fain este și faptul că se leagă prietenii și, pe alocuri, povești de dragoste. Credem cu tot sufletul că pentru doi tineri căsătoria este cel mai frumos lucru care li se poate întâmpla, de aceea merită tot efortul, tot timpul așteptat pentru a realiza o comuniune curată și cu fundamente solide. De asta ne-a și plăcut la Piatra pentru că a fost o întâlnire după sufletul nostru.

Bineînțeles că deplasarea a fost mai frumoasă și datorită micilor escapade la Mac-ul din Piatra Neamț și plimbării cu Telegondola (poza de sus este de pe Muntele Cozla).

cum se face misiunea pro vita în context contemporan

Aceasta a fost provocarea la care părintele nostru coordonator Radu Brînză a trebuit să răspundă astăzi în fața preoților din protopopiatul Hîrlău. [în mod normal, am fi pus un link către profilul lui de facebook, daca ar avea unul…].

Este pentru a zecea oară anul acesta când părintele Radu vorbește despre cum arată activitatea pro vita în zilele noastre.

Asta pentru că părintele mitropolit Teofan (și aici am vrea să precizăm încă o dată că Pro Vita Iași nu este un ONG, ci un departament din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor; deci, ne aflăm sub ascultarea arhiereului nostru. Mai multe detalii aici.), revenim, pentru că părintele mitropolit Teofan ne-a rugat să organizăm astfel de prezentări în toate protopopiatele arhiepiscopiei noastre, adică în număr de 13, astfel încât preoții noștri să fie informați și formați în legătură cu provocările societății actuale. (pentru cei care nu știu, Arhiepiscopia Iașilor se întinde pe raza județelor Iași, Botoșani și o parte din Neamț).

Mai precis, am vorbit despre următoarele subiecte:

  • avortul și urmările sale

    de ce: pentru că uciderea unui copilaș are urmări grave asupra mamei (și nu numai fizic, ci și psihologic – afectiv, psihiatric, relațional, personal etc.). Preoții trebuie să fie informați cu privire la reglementările naționale și europene legate de avort și, mai mult, să știe prin ce mijloace și cum să prevină un astfel de act în sânul unei familii. Fiindcă lucrează cu foarte multe tipologii de persoane și probleme, de aici și necesitatea de a fi informați și formați.


  • educația și orientarea sexuală

    de ce: pentru că tinerii sunt debusolați și de multe ori  trebuie să aleagă răul mai mic în loc de răul mai mare, în materie de sexualitate. Noi le propunem soluția la întrebările și frământările lor, soluție centrată pe autocontrol și distingerea adevărului de iluzie, plăcerii de fericire, dependeței de libertate. Fericirea nu stă în căutarea plăcerii, ci în căutarea sinelui.


  • surogația

    de ce: pentru că în aparență este un act generos privind natalitatea, dar în realitate este trafic de material genetic ce are urmări dezastruase atât în sufletul mamei-surogat, cât și în sufletul copilului cumpărat (lipsa de identitate, tulburări afective etc.).

Mulți preoți știu aceste lucruri, le întâlnesc în activitatea lor pastorală și chiar le fac față. Trebuie însă să existe astfel de prezentări ca să avem o conștiință comună asupra acestor lucruri care pun în pericol dezvoltarea oamenilor și a tinerilor, în mod special.

Asta este job-ul preoților: să purifice oamenii și să-i îndrepte către adevărata lor casă, Casa Tatălui Ceresc. De aici și nevoie de a fi informați și formați pe subiecte actuale.

Vom încerca să urcăm online prezentarea astfel încât să poată oricine accesa astfel de informații. Dacă uităm, scuturați-ne de mânecă.

cu toată forța la Piatra Neamț

Echipa Pro Vita Iași (adică: Pr. Dragos, Cosmin, Sorina, Raluca și Ionuț) pleacă astăzi spre Piatra Neamț!

De ce? Pentru a fi alături de colegii nostri de la Departamentul de Misiune pentru Tineret.

Despre ce este vorba? ATOR Piatra Neamț organizează de azi, pentru câteva zile, Tânărul din Petrodava, ediția a doua, cu tema „Căsătoria – taină a iubirii” (mai multe detalii aici). Vor fi acolo peste 500 de tineri care au nevoie de coordonatori de grup.

Ne-au solicitat ajutorul, îl oferim cu drag.

Mai ales că suntem colegi la Sectorul de Misiune. Mai mult, tema este potrivită și pentru domeniul nostru de activitate. Vorbim adesea cu elevi de gimnaziu și liceu (e.g. Campania De Ce?),  despre căsătorie, dragoste, decizii bune, decizii rele, reacții potrivite la situații nepotrivite etc.

Cred că va fi o provocare faină pentru noi să lucrăm cu acești tineri!

Vom reveni cu păreri despre cum și ce a fost.

Până atunci, ne urăm drum bun!

 

ziua lui Nelu!

Astăzi este ziua colegei noastre Sorina, Sorinelu, Nelu. Așa îi spunem noi pentru că ne este dragă și pentru că o apreciem foarte mult.

După cum bine știți, de un an jumătate o avem alături de noi în echipa Pro Vita Iași pe Sorina Nicoleta Hîngănescu, o domnișoară pasionată de ceea ce face, creativă, serioasă, muncitoare, dedicată misiunii pe care o are. Ce mai…. unul din stâlpii echipei noastre.

Ea se ocupă de familiile numeroase din Programul Sfântul Stelian, este capul Marșului pentru Viață Iași și are grijă de toate aspectele administrative (deci de lucrurile grele, uneori plictisitoare și mâncătoare de timp. de asta o iubim!).

Îi urăm un mare „La mulți ani!”

ce au făcut cei 27 de copii

Copiii de la Piatra Neamț au însemnat un mare refresh pentru echipa Pro Vita Iasi.

Încă o dată am făcut cunoștință cu lumea copiilor care nu au ieșit vara aceasta nicăieri, ci au fost doar la câmp sau primprejurul casei, făcând diverse treburi (Atenție! vorbim despre copii cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani).

Ne-au impresionat câteva lucruri, așa că le vom enumera într-o listă coerentă:

  • o mamă care a născut 12 copii (și care a fost unul din însoțitorii grupului) ne-a mărturit că nu mai ieșise din satul său de pe vremea când era în școala primară (!!!);
  • unul din obiectivele zilei a fost vizitarea Palatului Culturii, obiectiv pe care l-am împlinit, din fericire, pe gratis. Aceasta pentru că personalul a fost impresionat de acești 27 de copii precum și de faptul că Mitropolia lucrează cu ei; (super-oameni cei de la Palat!);
  • pentru un moment de pauză i-am dus pe copii în Grădina Palas. Am vrut să-i bucurăm cu ceva dulce: vată de zahăr și înghețată. Când ne pregăteam de cumpărături, a venit un domn la părintele Zaharia (preotul misionar pro vita de la Protopopiatul Piatra Neamț) și, după câteva întrebări (cine? ce? cum? de ce?) a decis să cumpere el închețata pentru toți copiii și pentru voluntari. (super-om!);
  • mirarea copiilor că sunt vedetele zilei și că cineva le oferă o astfel de experiență;
  • entuziasmul, curiozitatea și nu-mi-vine-să-cred-ul copiilor că trec pe sub Catedrala Mitropolitană  atunci când au vizitat Ansamblul Mitropolitan Iași;
  • răspunsul unei  fete la întrebarea „Ce v-a plăcut astăzi”: că am mâncat vată de zahăr!

Morala #1: copiii se bucură mult pentru chestii minore (sau care ni se par nouă minore). Nu trebuie foarte mult să faci un copil fericit;

Morala #2: încă există oameni super inimoși și sensibili care vor să facă bine și care nu trăiesc în indiferență sau egocentrism;

Morala #3: încă există simpatie față de preoți și față de lucrarea Bisericii în lume (indiferent de ce  se aude în mass-media);

Morala #4: dacă vrem o societate mai bună, trebuie să investim în copii și tineri oferindu-le experiențe care să-i transforme;

De aceea, ne propunem ca vara viitoare să oferim o astfel de experiență pentru cât mai mulți copii din Programul Sfântul Stelian (adică pentru peste 1300 de copii). Sperăm să și reușim!

Cert este că după o zi grea, dar frumoasă, cu toții aveam impresia că auzim de undeva „Cu noi este Dumnezeu …. ”.

Pentru mai multe informații despre ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat puteți citi în articolul Excursie la Iași oferită gratuit pentru 27 de copii

Soluția pentru neîmbătrânire

Mi-a plăcut mult o idee de-a lui Noica regăsită în Jurnalul de la Păltiniș și care cred că se potrivește foarte bine treburilor pro vita, în general:

Singura soluție de neîmbătrânire este să ataci tu viața, să o supui unor inițiative perpetue.

Cred că mesajul se potrivește perfect pentru toate etapele de vârstă ale oamenilor. Că poți fi tânăr și îmbătrânit sau, invers, bătrân și cu sufletul întinerit, în funcție de lucrurile pe care le faci și deciziile pe care le-ai luat, dar mai ales în funcție de modul în care te raportezi la trecutul tău, la prezent și viitor.

Ce spune Noica aici cred e maximul ce se poate omenește face. Cu toții ne dorim să fim veșnic tineri, adică în putere, în control și mai ales în auto-control. Numai că, vedeți, dacă nu ataci tu viața, ci o lași să te ducă de ici-colo, îți pierzi tinerețea, mai precis, îți pierzi puterea de a-ți controla parcursul și, mai presus de toate, îți pierzi frumusețea și vigoarea, specifice oricărui tânăr.

De aceea, de neîmbătrânire nu trebuie să ne preocumpăm numai de la o anumită vârstă încolo, ci trebuie să fie o provocare de zi cu zi, o curățare continuă și o ferire atentă de tot ce ne poate afecta și îmbătrâni.

Da, experiența unui avort te îmbătrânește pentru că, în primul rând, faci / esți complice la un lucru nefiresc și, în al doilea rând, nu îl faci pentru că așa vrei tu, din tot sufletul și din toată inima ta, ci îl faci la presiunea unor factori externi și a unor sentimente care te chinuie și nu-ți dau pace. Dar să știi că ele nu-ți dau pace pentru că preferi ca viața să te conducă și încă n-ai curajul (sau poate că nu ai fost învățată să îl ai) să preiei inițiativa, să devii propriul stăpân.

Singura metodă de a ieși dintr-o iminentă îmbătrânire într-o astfel de situație este să oferi o provocare vieții, să ataci și să lași omulețul din pântecele tău să se nască, indiferent de sperietorile care ți se pare că se prefigurează. Atitudinea aceasta îndrăzneață, de a merge împotriva pariuilor, nu e nebunie, ci semn că ești viu, puternic, în control, tânăr, că știi ce vrei.

Nu uita, nu comoditatea dezvăluie adevăratul caracter al oamenilor, ci situațiile limită!

sursă foto

Vine toamna cu noutăți

Astăzi, odată cu începutul de toamnă, echipa Departamentului Pro Vita a lucrat pe marginea Campaniei De Ce? un proiect de informare și dialog desfășurat de Centrul de Prevenție și Informare din cadrul departamentului nostru.

Pe scurt, toată echipa s-a adunat la Colegiul Sfântul Nicolae (unde am beneficiat de buna găzduire a prietenilor noștri) și ne-am pus pe reanalizat conținutul prezentărilor astfel încât să fie cât mai complete și complexe, adaptate tinerilor liceeni și studenți.

Pentru cei care nu știu, Campania De ce? se desfășoară de câțiva ani și are până acum peste 5000 de elevi din județul Iași care au beneficiat de geniul colegului nostru părintele Dragoș Bălinișteanu (responsabil-șef de acest proiect).

Campania este, în fapt, un instrument de prevenție în ceea ce privește avortul și își propune să pună tinerii pe gânduri și întrebări legate de persona lor, de aspirații, decizii, acțiuni și consecințe, viața înainte de căsătorie etc. Mai precis, încercăm să le spunem tinerilor că autocontrolul este cea mai bună metodă contraceptivă. Oricum, mai multe detalii puteți citi aici .

Vom menționa și restul echipei, ca să nu se supere: Sorina Hîngănescu, Raluca Zota și șotul ei Ionuț Zota, Cosmin Brînză.

P.S. Cu această mică știre, sperăm să reînviem acest blog și să fim mult mai prezenți în mediul online.

 

O fetiță de 12 ani a luat o decizie neașteptată

Lianna Rebolledo avea doar 12 de ani și mergea pe jos în apropierea casei sale din Mexico City, când a fost brusc răpită de doi bărbați și violată cu brutalitate. Atacatorii au lăst-o pe tânără aproape fără suflare, fața și gâtul ei fiind grav rănite. Ceea ce atacatorii nu au știut a fost că au lăsat-o pe Lianna cu sclipiri de viață nouă în ea.

„A fost foarte violent. Am crezut sincer că vor să mă omoare”, a declarat ea pentru LifeSiteNews într-un interviu video în Washington, DC.

Un medic a sfătuit-o pe Lianna că nu este nevoită să trăiască toată viața cu consecințele acelui viol. Ea nu trebuie să rămână cu ceva care i-ar aminti mereu de acea noapte oribilă. Avortul ar fi fost „un act de dreptate”, a fost ea asigurată.

Ce anume a făcut Lianna puteți citi în articolul original de pe lifesitenews.org

Cam ce gândește un copil de 12 saptămâni

„E întuneric!

Parcă aud zgomote, de undeva… de afară. Țipete? E prea mult zgomot.

Aha! E glasul ei. Cred că dintr-o mie l-aș recunoaște. Dincolo de orice, aș putea să îi simt prezența și în cel mai aglomerat loc. E firea ei care mă cuprinde; aud bătăile inimii pe care nu i le mai pot număra deoarece bat cam repede. Simt că e neliniștiă, dar oare de ce?

Aud cum lumea îi spune iar și iar: Dă-l afară!; Ai să treci și peste asta!; Nu e mare fleac!cum adică fleac? Nu sunt eu mare, dar sigur nu sunt un fleac! În primul rând, ce e ăla un fleac? Sunt și eu un om. Nu prea văd, dar aud foarte bine și simt foarte multe lucruri. De multe ori, când simt că ea se uită la mine și pune mâna să mă caute, parcă mă gâdilă undeva pe la burtică sau la piept, nu îmi dau întotdeauna seama. E fain însă că avem și noi momentele noastre.

Dar, pentru că se vorbește despre mine ca și cum aș fi un fleac, aș vrea totuși să îi spun și eu ceva ei:

Sunt parte din tine. Nimeni nu are dreptul să îți zică ce să faci, mai ales să iei o decizie așa de dureroasă ca și cum ai fi în locul Lui. Sunt drepturi și drepturi, dar acest drept de a-ți vedea fața este doar al meu. Al meu singur, pentru că El  mi-a zis mie <<mai înainte de a ieși din pântecele maicii tale te-am sfințit!>>. Nu cred că acum îți dai seama ce importantă vei fi datorită legăturii care deja există între noi. În cuibul rotit de ape al lumii, doar zgomotul liniștii tale mă bucură. Dă-o mai tare și fă ce în firea ta de mamă s-ar decide de la sine, fără prea multă gândire și influență. Voi fi un pui care mă voi hrăni precum acele vietăți care nu adună, nici nu seceră, iar El le dă pentru că este Bun. Îți dai seama că deja ai totul pentru mine, poate doar decizia de a mă avea îți aparține, dar pentru că vrei tu să crezi așa.

Dă liniștea mai tare și limpezește apele.

Te văd deja cu bucuria că ai învins, mai ales că ai învins în fața lui Dumnezeu, nu a celor care fac mult zgomot.

Scrisoarea lui Charlie Chaplin către fiica sa

“Fetița mea!

Acum este noapte. Noaptea de Crăciun. Toți soldații înarmați din mica mea cetate au adormit. Fratele tău și sora ta dorm. Chiar și mama ta doarme. Aproape că nu am trezit puișorii adormiți, când m-am pornit în camera asta semi luminată. Cât ești de departe de mine! Și să orbesc dacă nu văd imaginea ta în fața ochilor mei tot timpul. Portretul tău stă aici pe masă și aici, în inima mea. Dar unde ești tu? Acolo, în Parisul de poveste, dansezi pe mareața scenă teatrală de pe Champs-Élysées. Știu asta prea bine  și totuși mi se pare ca aud pașii tăi în liniștea nopții, văd ochii tăi, care strălucesc ca stelele pe cerul de iarnă.

Aud cum interpretezi în spectacolul de Crăciun rolul frumoasei persiene înrobită de hanul tătar. Fii o frumoasă și dansează! Fii o stea și strălucește! Dar dacă extazul și mulțumirile publicului te vor îmbăta, dacă mireasma florilor te vor ameți, așează-te în colț și citește scrisoarea mea, ascultă-ți glasul inimii. Sunt tatăl tău, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Știi tu, oare câte nopți am stat lângă patul tău când erai mică și îți povesteam basme despre frumoasa adormită, despre dragonul care nu doarme niciodată? Și când somnul îmi biruia ochii bătrâni râdeam de el și îi ziceam: “Pleacă! Somnul meu e țesut din visurile fiicei mele!”

Ți-am văzut visurile, Geraldine, ți-am văzut viitorul, ziua ta de azi. Am văzut o fată dansând pe scenă, o zână alunecând pe cer. Auzeam cum vorbea publicul: „Vedeți fata aceasta? Este fiica unui bufon bătrân. Mai tineți minte? Îl chema Charlie.”. „Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon bătrân! Astăzi este rândul tău. Dansează! Eu am dansat în pantaloni rupți, largi, dar tu dansezi în costum de mătase de prințesa. Aceste dansuri și furtuna de aplauze te vor înalța la cer. Zboară! Zboară acolo! Dar coboară și pe pământ! Trebuie să vezi viața oamenilor, viața dansatorilor de pe stradă, care dansează tremurând de frig și de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. În acele nopți magice când tu adormeai legănată de poveștile mele, eu stăteam treaz.

Mă uitam la fața ta, ascultam bătăile inimii tale și mă întrebam: „Charlie, oare acest pisicuț într-o zi te va recunoaște?” Nu mai știi, Geraldine. Multe povești ți-am spus în acele nopți îndepărtate, dar poveste mea – niciodată. Dar ea este interesantă. Este despre bufonul flămând, care cânta și dansa în cartierele sărace ale Londrei și pe urmă strângea pentru binefaceri. Iată-o, povestea mea! Am cunoscut și foamea și ce înseamnă să nu ai un acoperiș deasupra capului. Mai mult decât atât, am simțit durerea umilitoare a măscăriciului hoinar, în pieptul căruia se frământa un ocean de mândrie; și această mândrie era rănită dureros de monedele aruncate. Și totuși sunt viu, așa că să lăsăm asta.

Mai bine să vorbim despre tine. După numele tău – Geraldine – urmează familia mea – Chaplin. Cu această familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plâns mai mult decât au râs ei. Geraldine, în lumea în care trăiești, există nu numai dansuri și muzică! La miezul nopții, când ieși din sală imensă, poți să uiți de admiratorii bogați, dar nu uita să întrebi pe șoferul taxiului, care te va duce acasă, de soția sa. Și dacă este însărcinată și nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niște bani în buzunar. Am dat ordin la bancă să-ți plătească aceste cheltuieli. Dar celorlalți plătește-le exact cât le datorezi. Din când în când mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos și cunoaște orașul.

Privește mai atent la oameni! Uită-te la văduve și copii orfani. Măcar o dată pe zi vorbește-ți așa: „Sunt la fel ca ei.”. Da, ești una cu ei, fetița mea! Mai mult decât atât. Arta, înainte să dea aripi omului, ca el să zboare în sus, îi rupe picioarele. Și dacă va veni ziua când te vei simți mai presus decât publicul, părăsește scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Îl știu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai grațioase, cu mai multă mândrie. Acolo nu va fi nici urmă de reflectoarele orbitoare ale teatrului tău. Reflector pentru dânsele este luna.

Uită-te bine! Nu dansează ele mai bine decât tine? Recunoaște, fetița mea! Întotdeauna se va găsi acela care dansează, joaca mai bine decât tine! Și ține minte: în familia lui Charlie nu a fost nici unul care să fi certat șoferul de taxi sau să râdă de săracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trăi. Vreau ca tu niciodată să nu știi ce e aceea sărăcie. Cu această scrisoare îți trimit o carte de cecuri, pentru ca tu să poți cheltui cât îți dorești. Dar când vei cheltui doi franci să nu uiți că al treilea nu e al tău. El trebuie să îi aparțină unui necunoscut care are nevoie de dânsul.  Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai să vrei să-i vezi pe acești săraci necunoscuți și îi vei întâlni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonică. Am petrecut foarte mult timp la circ și tot timpul îmi făceam griji pentru echilibriști.

Și trebuie să-ți spun că oamenii cad cel mai des pe pământul tare, mai des decât echilibriștii de pe sârmă. Poate la vreo petrecere selectă te va orbi strălucirea vreunui diamant. În  acel moment el va deveni acea sârmă periculoasă  și căderea este inevitabilă.  Poate, într-o bună zi, o să te cucerească chipul frumos al unui prinț. În acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experiență, iar aceștia cad de fiecare dată. Nu îți vinde inima pentru aur și bijuterii. Află că cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el strălucește pentru toți. Când va veni vremea și te vei îndrăgosti, iubește acea persoană din toată  inima.  I-am spus mamei tale să-ți scrie despre asta. Ea întelege dragostea mai mult decât mine și e mai bine ca ea să discute despre acest lucru cu tine. Munca îți este grea, știu asta.

Corpul îți este acoperit de o bucată de mătase. Pentru artă poți să apari pe scena și dezbrăcat, dar să te întorci de acolo trebuie nu numai să fii îmbrăcat, dar și mai curat. Sunt bătrân și poate, cuvintele mele sună amuzant. Dar, după mine, trupul tău dezgolit trebuie să aparțină numai celui care îți iubește sufletul dezgolit. Nu este grav, dacă părerea ta în această privință  este veche de zece ani, adică aparține timpului trecut. Nu-ți fie frică, acești zece ani nu te vor îmbătrâni. Dar oricum ar fi, vreau ca tu să fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Știu că tații și copiii duc o luptă veșnică. Lupta cu mine, cu gândurile mele, fetița mea! Nu iubesc copiii ascultători. Și cum nu au căzut lacrimi din ochii mei pe această scrisoare, vreau să cred, că această noapte de Crăciun este noaptea minunilor.

Îmi doresc să se întâmple o minune și tu să înțelegi cu adevărat ce am vrut să-ți spun. Charlie a îmbătrânit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu în loc de rochia albă de scenă va trebui să îmbraci veșminte de doliu ca să vii la mormântul meu. Acum nu vreau să te întristez. Dar din vreme în vreme uită-te în oglindă – acolo vei vedea trasăturile mele. În venele tale curge sângele meu. Chiar și atunci când sângele se va opri în vasele mele, vreau ca tu să nu îl uiți pe tatăl tău. Nu am fost un înger, dar întotdeauna am încercat să fiu om. Încearcă și tu.

Ce putem citi azi….

În ceea ce privește domeniul provita inteționăm să facem anumite recomandări de texte sau materiale multimedia preluate din surse de informare de profil naționale și internaționale.

Ne dorim ca provitaiasi.ro să fie un spațiu în care să găsiți informații esențiale pro viață.

Așadar, iată recomandările noastre pentru ziua de azi:

  1. Apariție editorială: „Avortul – Motive, traume, consecințe”, editura Agapis,  carte recomandată de PRO VITA București. Citiți mai multe pe culturavietii.ro;
  2. „Sunt anticonceționalele hormonale mai sigure decât aspirina?” (articol în engleză) – o analiză pertinentă. O puteți citi pe lifesitenews.com;
  3. O lege interesantă care a intrat în vigoare în statul american Carolina de Nord… – puteți citit mai multe pe stiripentruviata.ro;
  4. O poveste frumoasă despre un ofițer FBI și fetița lui – pe culturavietii.ro.

Suplimentar:

  1. Cum a fost la Marșul pentru Familie 2015:

Lectură și vizionare plăcută!

Cum a fost la Marșul pentru Familie 2015…

Pentru noi a fost o experiență grozavă!

Ne-am bucurat să adunăm alături de noi peste 3500 de oameni care cred în valorile tradiționale și consideră cu adevărat că societatea trebuie să se concentreze asupra nevoilor esențiale ale copilului.

Copilul este cel mai important pentru familie și pentru societate!

Mai jos puteți urmări câteva imagini video:

Cine educă astăzi copilul? Soluții pentru părinții ocupați

Dezbaterea publică „Cine educă astăzi copilul? Soluții pentru părinții ocupați” va avea loc vineri, 5 iunie, de la ora 19:00, la Aula Emil Palade – UMF Iași.

Invitații la dezbatere sunt:

  • Andreea Ignat – mama Rebecăi / blogger www.blogdeparinti.info / event planner;
  • Cosmin Stoica – tată a 3 copii / doctor în economie / colaborator Doxologia Media;
  • Catrinel Zaharia – mamă a 2 copii / om de afaceri / trainer / autoarea cărții „Totul despre femei”;
  • Alina Stoica – mamă a 3 copii / terapeut nutriționist / owner www.nutribalance.ro;
  • Iulian Capsali – tată a 9 copii / om politic independent / regizor și publicist;

Evenimentul este organizat în cadrul Săptămânii pentru Familie 2015 și este deschis publicului larg. Sunt invitați toți cei care doresc să își exprime punctul de vedere pe marginea temei.

Puteți urmări ultimele postări pe pagina de facebook a evenimentului.

Vă așteptăm!